Acum la împlinirea a 141 de ani de la moartea marelui erou national Avram Iancu putem afirma cu tarie ca acest Crai al Muntilor ne-a lasat mostenire cel mai frumos testament: „Unicul dor al vietii mele fiind ca sa-mi vad Natiunea mea fericita”.
Doar Mihai Eminescu a mai lasat asemenea frumoase cuvinte care au devenit nepieritoare: Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie,/ Tara mea de glorii, tara mea de dor,/ Bratele nervoase, arma de tarie,/ La trecutu-ti mare, mare viitor!
Idealurile pentru care a trait, a luptat si s-a sacrificat Avram Iancu s-au împlinit dupa 46 de ani de la moartea sa la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Alaturi de marii fauritori ai Marii Uniri se afla si Avram Iancu, împreuna cu tribunii si capitanii sai, pentru ca programul stabilit la 3/15 mai 1848 la Blaj a ramas orientarea politica de baza pâna la îndeplinirea visului de veacuri al românilor.
Daca Avram Iancu nu lupta si nu se sacrifica pe altarul istoriei Neamului Românesc acum noi vorbeam ungureste, îi sarbatoream si îi omagiam pe Hatvany, Kemeny, Kossuth, Horty si alti lideri unguri, care nu au dorit altceva de-a lungul istoriei decât suprimarea si supunerea românilor.
Iata de ce Iancu al nostru nu este iubit de unguri, pentru ca idealul sau s-a împlinit si acum se încearca denigrarea si defaimarea Iancului, un adevarat martir si erou al Natiunii Române. În zilele noastre unii au încercat sa-l spânzure pe marele erou, fara sa-si dea seama ca geniul lui Avram Iancu este nemuritor, iar altii au scris pe coperta unei reviste, sub forma de întrebare: “ Avram Iancu, erou sau criminal?”, desigur numai niste ticalosi si mizerabili pot face asa ceva.
Si mai grav este faptul ca recent s-a încercat ca din stema judetului Alba sa fie înlocuite Tricolorul si sigiliul lui Avram Iancu, adevarate simboluri nationale cu simboluri habsburgice. Acum este m
