În lipsa susţinerii din România, echipa de salvamontişti din Victoria, de la poalele Făgăraşului, supravieţuieşte azi numai datorită ajutoarelor primite de la colegii lor din Austria şi În lipsa susţinerii din România, echipa de salvamontişti din Victoria, de la poalele Făgăraşului, supravieţuieşte azi numai datorită ajutoarelor primite de la colegii lor din Austria şi Germania.

Dacă n-ai bani de mâncare, te împrumuţi la vecini, la prieteni. Nu poţi să mori de foame pe munte, cât eşti în patrulare, o săptămână. Noroc că îţi vine rândul estul de rar să te "închizi" în nori, doar de câteva ori pe an. Bine, mai sunt şi misiunile de salvare, mult mai dese.

Dar nu numai mâncarea e problema. Mai sunt şi echipamentele. Cum nu ţi le asigură nimeni, deşi Legea salvamontului din 2001 zice că autorităţile locale trebuie să te ajute în acest caz, atunci trebuie să te descurci tot pe cont propriu. Noroc cu prietenii din străinătate. S-a deschis chiar şi un cont în Germania, au venit ajutoare şi din Austria. Cam asta e, pe scurt, situaţia echipei de salvamontişti din oraşul Victoria.

Culmea e că şeful formaţiunii, Tomas Bross, zice că am în faţa mea unul dintre cele mai sărace grupuri montane din ţară, dar cu toate astea e şi cea mai invidiată "ceată", iar asta pentru că mai există o "echipă" a salvamontiştilor victorieni peste mări şi ţări. E vorba de 12 oameni pe care viaţa i-a dus departe de meleagurile natale, dar care nu şi-au uitat colegii de acasă, ajutându-i cu tot ce pot. "Suntem invidiaţi tocmai pentru coeziunea noastră", zice şeful.

Formaţiunea de bază, cea din Victoria, are 22 de munţomani. Cert e că "străinii" au contribuit până acum la cumpărarea de panouri solare pentru iluminatul bazei salvamont de pe Valea Sâmbetei, de la 1.450 de metri altitudine, plus o centrală eoliană montată tot acolo. La care se adaugă echipamentele necesare salv