Unul dintre ultimele bancuri "cu adresă" care au circulat în perioada premergătoare Congresului al XIV-lea al partidului a fost cel despre audienţa pe care Creatorul Suprem a acordat-o, fireşte, în mod separat, lui Gorbaciov, lui Bush şi lui Ceauşescu. Iar tâlcul bancului cu pricina este semnificativ pentru starea de spirit a unui popor tot mai puţin încrezător în "viitorul de aur al României" şi tot mai dezamăgit de lipsa unei reale schimbări în bine a vieţii sale de fiecare zi.
Aşadar, pe la începutul toamnei lui 1989, Gorbaciov, Bush şi Ceauşescu solicită şi obţin, rând pe rând, audienţă la Dumnezeu. Fiecare voind să afle de la Creatorul Suprem cum anume va evolua destinul său politic în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat.
Primul intră în audienţă Mihail Gorbaciov.
- Mărite Doamne. După cum Tu, desigur, cunoşti, noi, în URSS, am declanşat o vastă acţiune de reformare din temelii a stărilor de fapte, acţiune denumită "perestroika". Spune-mi, rogu-Te, Doamne, când crezi că vom putea să depăşim America, atât în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare economică şi forţa militară, cât şi în ceea ce priveşte nivelul de trai al popoarelor noastre.
Fără să clipească, Dumnezeu răspunde:
- În nici un caz pe perioada mandatului tău!
Gorbaciov iese din audienţă pleoştit. Intră Bush:
- Slăvite Stăpân al Lumilor, spune-mi, Te-aş ruga, când vor reuşi Statele Unite să aducă pacea mult visată în Orientul Mijlociu?
Tot fără să clipească, Dumnezeu îi răspunde:
- În nici un caz pe perioada mandatului tău!
Bush iese dus pe gânduri.
Ultimul, dar nu şi cel din urmă (crede el!), intră Ceauşescu:
- Doamne, după cum desigur ai citit în ziare şi ai văzut la televizor, România şi-a achitat integral datoria externă. Acum avem noi de recuperat foarte mulţi dolari, reprezentând