Se poate imagina o proză cu suspans pornind de la biografia lui Johann Sebastian Bach? De ce nu! Iar rezultatul poate fi o reuşită remarcabilă. Mai ales dacă autorul este Robert Schneider, un scriitor de origine austriacă, specialist în compoziţie, istoria artei şi teatrologie. Pe deasupra, şi un prozator cu talent incontestabil.
De la primele pagini ale romanului său, "Revelaţia" se dezvăluie o scriitură elegantă, rafinată, cultivată. Cuvintele par înşiruite cu o migală de orfevru. Ele reconstituie viaţa unui "om fără însuşiri" (precum cea a personajului imaginat de Robert Musil), care iubeşte cu patimă creaţia lui Bach, fără să se poată ridica la grandoarea ei nici ca interpret, nici ca dirijor, nici ca muzicolog sau profesor. Iar activitatea componistică îi este la fel de lamentabilă. Jakob Kemper, din obscurul orăşel Naumburg, se zbate într-o mediocritate de care îşi dă el însuşi seama. Viaţa îi este o succesiune năucitoare de eşecuri. Şi totuşi, la 45 de ani, în singurătatea sa cumplită, mai aşteaptă, cu disperare, o clipă de graţie, care să-l smulgă din rutina unei existenţe cenuşii, din derizoriul cotidian.
Descoperirea unei partituri necunoscute a lui Bach, cu ocazia lucrărilor de restaurare a orgii din Naumburg, pare să fie ocazia minunată pe care o aşteaptă de atâta vreme: aceea de a ieşi din anonimat. Din acel moment, eroul trece prin transformări uluitoare, cuprins de o febră pe care n-a cunoscut-o niciodată. Mai întâi îşi ascunde cu grijă comoara, "Apocalypsis Beati Ioannis Apostoli", nu vorbeşte nimănui despre oratoriul ignorat timp de 245 de ani, îi descifrează cu voluptate notele şi se încântă de sonorităţi nemaiauzite, create după o lege cosmică, de parcă însăşi divinitatea l-a inspirat pe compozitorul "Patimilor după Matei". Apoi, încearcă să facă ştiută lumii întregi admirabila lucrare, profitând de prezenţa în oraş a unor somităţi
