Sarkozy le-a pus gând rău ţiganilor. Doar celor proveniţi din România şi Bulgaria. Ai lor nu mai sunt ţigani, sunt „gens de voyage”. Există 500 de astfel de tabere, pe care vigurosul preşedinte francez vrea să le desfiinţeze una câte una şi să-i trimită pe locatari la origine. Adică de unde au venit.

Începutul a fost făcut pe undeva pe lângă Lille, unde se aciuiseră vreo 200 de compatrioţi de-ai noştri, de etnie ţigănească. Nu ştiu de ce le-o spune romi, când ei sunt ţigani sadea. „O să ne întoarcem” – au declarat aceştia după ce şi-au strâns catrafusele. Şi nu mă îndoiesc că or s-o facă ...

Mintea m-a dus, bezmetică, la un scenariu posibil. Un interlocutor (fictiv) îmi mărturiseşte care este planul ţiganilor:

„Prima dată plecăm fără să facem tărăboi. Dar ne întoarcem. La a doua încercare opunem rezistenţă. Ţigăncile fac front comun şi-i lovesc pe poliţişti cu puradeii. Noi, bărbaţii, ne baricadăm în rulote, de unde bombardăm cu ouă ciordite de la supermarketul din apropiere. E faza de debut a rezistenţei active. A treia oară când ne repliem, începem să pârjolim terenul din jur: furăm rufele puse la uscat, orătăniile de prin ogrăzi, bicicletele copiilor. Populaţia se revoltă şi atacă. Alertăm mass media, să asiste în direct la masacrul care ni se aplică şi la discriminarea care înfloreşte. Împotriva unui nou asalt al poliţiei imobilizăm forţe din alte tabere, care ni s-au alăturat. Ne baricadăm din toate părţile şi rezistăm. Solicităm ajutorul ONU şi trimitem un reprezentant acolo care să ne apere drepturile împotriva abuzurilor autorităţilor. Reclamăm că n-avem şcoli, asistenţă medicală, fast-food-uri şi mall-uri. Ţigani din toată Europa ne trimit ajutoare şi instructori care să ne ajute să ne organizăm. În preajma atacului decisiv al forţelor de ordine, lansăm o declaraţie la independenţă, bazată pe autonomia de facto existentă pe teritoriul taber