„WebSiteStory" este un film experiment despre prietenie şi solidaritate. După o trecere pe marile ecrane şi pe la câteva festivaluri, va sfârşi, probabil, pe internet, unde mulţi tineri se vor regăsi şi poate vor mai reflecta.
Extrem de inspirat este titlul acestui film, titlu care iniţial era „Pac! Pac! Eşti mort!", şi care, trebuie să spun, că nici acesta nu era rău. Însă poate a fost schimbat pentru că suna oarecum ca „West Site Story", celebra „Poveste din Cartierul de Vest", pornită de la muzicalul de pe Broadway imaginat de Leonard Bernstein şi Stephen Sondhein. În filmul lui Dan Chişu nu se cântă, dar este tot o poveste despre altfel de marginali, ca şi în spectacolul american: cei care se înstrăinează pe zi ce trece cu internetul şi toate invenţiile sale, de la YouTube la Twitter sau Facebook. Regizorul şi scenaristul este clar îndrăgostit de cinema, pentru că altfel cum ar fi putut să ajungă cel mai vechi festival postrevoluţionar DaKino la a 20-a ediţie, nu? În egală măsură, Chişu ar putea fi socotit un urmaş al lui Păstorel Teodoreanu, în emisiunile sale de reţete culinare amestecate nu cu poezie, ci călătorii.
După ce a jucat în câteva filme, de la „Senatorul melcilor" al lui Mircea Daneliuc, care a ajuns până la Cannes, şi până la „Asfalt Tango" al lui Nae Caranfil, ori „Turnul din Pisa" al lui Şerban Marinescu, Dan Chişu s-a apucat să facă film. Deja are gata încă unul care a luat concursul de scenarii de la CNC şi care va fi prezentat pe piaţa de pe Croazetă (la Cannes), spre vânzare. La cel de faţă, însă, s-a mers mult pe improvizaţie, dându-le mână liberă actorilor, profesionişti sau amatori, şi simţind foarte bine pulsul unei generaţii în plină tinereţe, dar şi în căutarea unui drum. Pe Mira (Diana Gurscă), cu al cărei monolog se deschide şirul de clipe de viaţă agitată, a descoperit-o din ceea ce a postat deja, fiind astfel
