Relaţia dintre Turcia şi Uniunea Europeană a împlinit jumătate de secol de la semnarea primului pact oficial de pre-aderare, sugerând o relaţie cel puţin bizară între cele două părţi. Deşi discuţiile au luat o pauză în 2010, preşedintele Consiliului European a transmis astăzi un mesaj optimist, după vizita sa la Ankara de pe 23 mai. Premierul turc Erdogan anunţă tot azi o lege acuzată a fi un nou pas spre impunerea unei agende islamice. Ceea ce se poate observa foarte uşor este lipsa reală a intenţiilor de căsătorie dintre statul turc şi Uniunea Europeană, printr-o amânare ce durează de mai bine de 50 de ani, deşi nimeni nu poate nega o cooperare constantă între cele două entităţi. Este clar dar nimeni nu o spune cu voce tare, deşi poate primul ministru Erdogan alege un mesaj mai direct. ..chiar dacă Turcia se gândeşte la o posibilă aderare în UE pentru propriul beneficiu, se gândeşte în acelaşi timp şi la avantajele pe care ea le-ar putea aduce Uniunii. Turcia nu intenţionează să fie o povară. Cu toate acestea, premierul turc a acceptat invitaţia lui Herman Van Rompuy de a face o vizită oficială la Bruxelles în lunile ce vor urma, pentru a discuta despre semnarea unui acord, ce va permite ulterior ridicarea vizelor pentru cetăţenii turci în spaţiul european. Guvernarea de 11 ani a lui Recep Tayyip Erdogan a redresat economic Turcia, care în acest moment concurează din punct de vedere al PIB-ului cu cele cinci mari economii ale UE, depăşind Suedia, Polonia, Belgia. Acest lucru i-a crescut popularitatea în rândul propriilor cetăţeni, adăugându-i un plus de imagine şi la nivel internaţional. Mai mult, în plan extern viziunile sale au fost denumite neo-otomanism, o politică conform căreia Turcia trebuie să îşi consolideze influenţa în zonele dominate de Imperiul Otoman. Asocierea sa tot mai mare cu figura legendară, intemeietorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Atatürk,