Vă mai aduceţi aminte de greierele lui La Fontaine?

"Dacă nu e cu bănat.

zi şi noapte am cântat

pentru mine, pentru toţi…".

„Joacă astăzi dacă poţi!”, îi răspunde chibzuita furnică, care refuză fără sentimentalisme să îl împrumute din avuţia ei ca să supravieţuiască peste iarnă.

În zilele acestea, fabula pare scrisă special pentru Italia - care timp de ani la rând a refuzat să îşi reformeze sistemul fiscal şi piaţa muncii preferând să se îndatoreze pe pieţele externe. Odată cu semnalele date de piaţa financiară internaţională şi o Europă ce i-a spus "sunteţi prea mari pentru a putea fi salvaţi", vină însă nota de plată pentru "dolce farniente". Sau, în limbaj mai modern,"bunga-bunga".

Italia şi-a adoptat cu nervi şi acuzaţii măsurile de austeritate. E vorba de 48 de miliarde de euro de tăieri şi privatizări de făcut în următorii trei ani, în contextul în care este cea de-a treia economie a zonei euro. Nici nu prea avea de ales - datoria publică de proporţii, lipsa de reforme fiscale şi competitivitatea spre zero a economiei sale au creat o nervozitate a pieţelor financiare care au crescut deja dobânda la care Italia se împrumuta la cel mai înalt nivel din ultimii trei ani.

Evident, de vină sunt "atacurile internaţionale" (Berlusconi), Europa care nu se mişcă suficient de repede cu salvarea Greciei, agenţiile de rating, speculatorii care vor să dea o lovitură monedei euro, opoziţia. "Nu vă faceţi iluzii, la fel ca pe Titanic, nu vor exista pasageri care să fie salvaţi pentru că merg la prima clasă. Nu există salvare separată, supravieţuim toţi sau ne scufundăm precum unul", a avertizat, plastic, ministrul de Finanţe al lui Berlusconi, Giulio Tremonti, vizând Germania. Şi cum ar fi putut recunoaşte că tarele unui sistem de protecţie social supradimensionat au fost perpetuate şi adâncite de anii administraţiei Berlusconi?

Ce