Pe un câmp înecat în praf şi ciulini, de la marginea Bucureştiului, şase câini şi instructorii lor se antrenează pentru unul dintre scenariile apocaliptice care pândesc zona: oraşul a fost grav lovit de cutremur, iar acum printre rămăşiţe de civilizaţie sunt căutaţi supravieţuitori. Ca loc de aplicaţie, un poligon militar situat la Ciolpani al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU).

Ca într-un joc, ca să ajungă la final, câinii trebuie să bată la pas tot acest labirint imposibil de piatră, cu linii şi forme ce se scurg fără nici o noimă în toate direcţiile şi acoperit pe părţi de buruienile din jur, care, revoltate de intruziunea betonului în mijlocul lor, încearcă să-şi recucerească teritoriile pierdute. Primul care se aventurează fără nici o teamă printre prefabricatele uriaşe, neglijent aruncate pe pământ ca nişte piese de puzzle, este Şpriţ. Câinele salvat din pumnii unui stăpân prea irascibil acum câţiva ani de fundaţie. Iute de picior, ca şi cineva care nu are timp de pierdut, se strecoară când agil, când nervos prin nişte crăpături prin care, probabil, nici măcar un copil mai micuţ nu ar putea trece, şi după ce găseşte "victima", rol jucat cu rândul de voluntari, îşi "strigă" nerăbdător victoria. Pe teren, într-o situaţie reală, aceasta ar însemna o persoană salvată la timp de un câine... comunitar.

ÎNCURAJĂRI PENTRU NIŞTE ÎNCEPĂTORI

Vin la rând Creţu şi Teta, alţi doi căţei, care trebuie să se descurce la fel de bine ca şi Şpriţ. Primul este un maidanez, pitic şi lăţos, care după blana pe care o poartă pe el nu a văzut prea recent foarfeca unui frizer, iar cu smocurile acelea de păr în ochi pare că nu poate să-şi găsească singur nici măcar drumul. Dar este doar o impresie, fiindcă trece şi el cu bine prin exerciţiu şi chiar mai rapid decât Şpriţ. Teta, ciobănescul malinois al celor de la IGSU, întrerupe îns