Când trece pragul Casei Elena Farago, pentru a însoţi grupurile de vizitatori, Floriana Stolojan înţelege de ce iubeşte atât de mult universul cărţilor, în care a intrat cu mai bine de 30 de ani în urmă.

Se simte un om înnobilat sufleteşte şi pune acest lucru pe seama cărţilor. Este convinsă că cine munceşte printre ele şi cu ele nu poate fi decât altfel. Stă în firea lor să şlefuiască, să înlăture ce nu-i bun şi să umple golurile de cunoaştere. Cu vorba sa blândă te face să nu îi poţi întrerupe poveştile despre mari oameni, pe care tot biblioteca i-a scos în calea sa. Răspunde cu bucurie tuturor solicitărilor venite din partea celor curioşi să vadă cu ochii lor locul care i-a servit drept casă, spaţiu de creaţie, univers de lectură celei cunoscută mult ca poeta copiilor. În 2008 a primit în custodie Casa memorială Elena Farago, din cadrul Bibliotecii Aman. Încă se gândeşte că a fost un semn şi nu o întâmplare, căci sunt câteva momente în viaţa sa profesională care au împiedicat-o să uite vreodată cui se datorează capitole întregi din viaţa bibliotecii.

„La doi ani după venirea mea aici, în 1978, am prin centeanarul naşterii Elenei Farago, când l-am cunoscut şi pe fiul său Mihnea. Câţiva ani mai târziu eram secretara cencaclului care purta numele poetei. În 2008, primeam custodia casei. Parcă mi-a ieşit mereu în cale“, povesteşte Floriana Stolojan. A trecut pragul casei de nenumărate ori şi încă spune că ar continua să facă acest lucru la nesfârşit. Priveşte ochii copiilor când ascultă povestea poetei şi se încarcă pozitiv cu un soi de energie creativă care o inspiră în tot ce face.

Primeşte cărţile în bibliotecă

De cum intră pe uşă noile achiziţii ajung pe mâinile Florianei Stolojan. Verifică răbdătoare fiecare carte, le trimite apoi colegelor care le clasifică, le cataloghează şi pregătesc fişele. Se reîntorc la ea, la evidenţă, unde le înre