Antonescu a ţinut să explice, într-o conferinţă de presă de la sediul USL, care este esenţa problemei care a creat prima criză din Alianţă. După o zi în care s-au vehiculat tot felul de mesaje contradictorii. Responsabilitatea desemnării procurorilor a trecut dintr-o parte în alta şi Antonescu declarând ritos că Justiţia e în parohia liberală şi că, prin urmare, şi nominalizarea le aparţine, iar Ponta, la rândul său, a spus ba că se consultă cu preşedintele şi CSM-ul, ba că numeşte ministru şi lasă la latitudinea sa să facă numirile. A fost o zi confuză în care prietenii s-au grăbit să cânte prohodul Alianţei.

Ziua de miercuri a adus primele clarificări: Ponta a dat publicităţii scrisoarea pe care a trimis-o la CSM în care avansa, în calitate de interimar, propunerile pentru parchete, dintre care nu lipsea cel atât de contestat al Codruţei Kovesi. Reacţia lui Antonescu a fost nuanţată. Insistând că e în acut dezacord cu premierul, care nu l-a consultat, ci doar i-a comunicat decizia sa, în condiţiile în care nici măcar nu s-au întâlnit pentru a discuta problema, liderul liberal precizează că această contradicţie nu este sinonimă cu ruperea alianţei. “E un compromis pe care eu am încercat să-l împiedic” – mai spune Antonescu, regretând că n-a reuşit.

Cu alte cuvinte: adio, dar rămân cu tine! Ne despărţim sub raportul acceptării sau neacceptării unor compromisuri, dar rămânem împreună la guvernare. Pentru că, în ultimă instanţă, aceasta este esenţa.

Antonescu a fost pus de Ponta într-o situaţie delicată – aceea de a fi parte la “trocul” oneros cu Băsescu. Acceptarea fără comentarii a acestui compromis îl punea într-o lumină proastă pe liderul liberal, care s-a erijat în port-drapelul luptei anti-băsiste. Pentru prima dată de la crearea Uniunii Social-Liberale, cei doi co-preşedinţi dau senzaţia că se despart în mod explicit. Este,