Deşi moaştele părintelui nu au fost canonizate, zeci de creştini din Bucureşti merg săptămânal la cripta lui din cimitirul Giuleşti pentru a se închina. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române spun că au luat în calcul sanctificarea preotului în viitorul apropiat.
Fost deţinut politic, preotul Ilie Lăcătuşu, la căpătâiul căruia lumea lasă bani în speranţa unei minuni, a murit, ca un mare mucenic, în 1983, în închisoarea din Târgu-Ocna, unde şi-a trăit ultimele zile alături de Valeriu Gafencu, supranumit «Sfântul închisorilor».
15 ani mai târziu, în 1998, când a murit şi soţia preotului, care trebuia îngropată alături de el, familia a rămas stupefiată în faţa osamintelor părintelui care au fost deshumate: carnea de pe el nu putrezise şi, mai mult decât atât, emana un miros de mir, deşi nu fusese îmbălsămat când a murit!
Credincioşii fac pelerinaj la cripta preotului din cimitirul Giuleşti
Împăcare sufletească
Curioşi să vedem cum s-a născut legenda moaştelor făcătoare de minuni, am mers la cimitirul Giuleşti şi am găsit, pe o ploaie infernală, mai mulţi bucureşteni, uzi până la piele, încolonaţi, în faţa unui cavou care arăta mai degrabă cu o odaie din lemn, făcând cruci şi pregătindu-se să pupe oasele preotului.
Pentru mai multă ordine, familia a stabilit ca accesul să se facă doar sâmbăta şi duminica, între orele 14.00 şi 18.00.
O femeie, îngenucheată în faţa criptei, aprinde lumânări şi nu conteneşte din plâns până nu i se dă acceptul de a intră lângă sicriu, acolo unde să poată atinge moaştele. „Lumea vine la el şi se roagă pentru ca ştie că e un sfânt. Nu doar că nu a putrezit, dar el a mai fost şi văzător cu duhul, prezicea viitorul, deci avea puteri supraomeneşti”, ne spune cu capul închinat una dintre doamnele care vine constant în cimitirul Giuleşti, acolo unde se află sicriul cu moaşte.
