Cultivarea salciei scandinave şi a stufului chinezesc este abia la început în România, spre deosebire de alte ţări europene. Românii nu se înghesuie să cultive „bălării“ eficiente energetic pentru că nu primesc subvenţii; o astfel de cultură poate înlocui încălzirea cu lemne, cu motorină sau cu gaz.
Spre deosebire de alte state membre ale Uniunii Europene, unde guvernele acordă subvenţii consistente pentru cultivarea „buruienilor" calorice, România nu acordă, cel puţin deocamdată, niciun ajutor fermierilor care ar dori să încerce creşterea plantelor energetice.
Contraexemplele se găsesc chiar în vecinătatea imediată: Ungaria, şi ea încă la început, deţine deja peste 2.000 de hectare cu astfel de culturi, în timp ce în Suedia sunt cultivate peste 50.000 de hectare. Avântul agricultorilor europeni vine nu doar de la subvenţiile primite, ci şi de la beneficiile pe care le au de pe urma plantelor.
Salcia energetică ori stuful chinezesc, cunoscut şi ca iarba elefantului, sunt două dintre plantele cultivate pentru proprietăţile lor calorice superioare. Cu alte cuvinte, bricheţii sau peleţii fabricaţi din aceste plante ard mai bine decât lemnul, gazul ori motorina.
Semeni o dată, culegi 25 de ani
Specialiştii spun că printre avantajele „superburuienilor" se numără faptul că ele se cultivă o singură dată şi se pot exploata anual, pentru o perioadă de până la 25 de ani, ceea ce califică aceste plante să fie considerate surse de energie regenerabilă. Un alt avantaj imediat ar fi protejarea pădurilor, pentru că nu ar mai fi necesare tăieri masive de copaci pentru lemne de foc. Salcia, de exemplu, creşte înaltă de 7 metri, iar un hectar produce 40 de tone de material lemnos pe an.
În România, acest tip de plante este prea puţin cunoscut de către agricultori, asta şi pentru că, spre deosebire de celelalte ţări europene, un
