Rusia intenționează să transforme plutoniul rezultat din câteva mii de focoase nucleare scoase din funcțiune în energie electrică. Uzina care va realiza această conversie ar trebui să fie gata în maximum un an. Specialiștii se tem însă că presiunea timpului și sistemul de răcire vulnerabil pot transforma proiectul într-unul extrem de riscant.

„Zarechnîi – Orașul nostru nuclear”, scrie mare pe un afiș amplasat la intrarea într-o mică localitate, Beloiarsk, aflată la circa 50 km de Ekaterinburg. Cu nu mai mult de 30.000 de locuitori, orășelul amplasat în Urali ascunde o uzină atomoelectrică al cărei reactor, numărul 3, face parte din categoria celor „rapide” și utilizează o tehnologie pe care majoritatea țărilor din lume o consideră aproape imposibil de controlat. Cu toate acestea, acest grup de 600 megawati funcționează de 32 de ani, în mare măsură, fără evenimente neplăcute. Conform publicației germane Der Speigel, acesta este singurul „reactor rapid” din lume care funcționează la capacitate maximă.

În ciuda riscurilor prezentate de reactorul 3, ruși au început, la doar câteva zeci de metri distanță, construcția unei a patra unități. Instalația cu pricina are, pe lângă rolul său economic, o importanță politică mondială. Asta pentru că trebuie să utilizeze plutoniul rezultat din distrugerea celor 17.000 de focoase nucleare pe care președinții Rusiei și Statelor Unite au decis să le retragă prin tratatul semnat pe 13 iulie 2011. Decizia rușilor de a utiliza un „reactor rapid” pentru a scăpa de 68 de tone de plutoniu este considerată de mulți specialiști ca fiind hazardată și chiar periculoasă. Nicio țară din lume nu a avut până acum curajul de a utiliza în scopuri civile o astfel de tehnologie.

Pericolul reprezentat de transformarea plutoniului în energie prin utilizarea „metodei rapide” este subliniat și de faptul că americanii au decis să își î