Scandalul iscat in jurul presedintelui Senatului actioneaza ca un turnesol pentru toate aberatiile din politica romaneasca. Sunt dezarmant de multe si grave.
Mircea Geoana nu este cu nimic mai abuziv decat Roberta Anastase sau oricare alt presedinte de camera parlamentara dinaintea lui. Toti, fara exceptie, au actionat in favoarea partidului propriu, toti, fara exceptie, au tras de regulament dupa cum le-a convenit, ceea ce era si este in perfect acord cu logica politicii romanesti. Si tocmai de aceea functia a fost intotdeauna ravanita.
Asa ca nici ceea ce face PD-L nu este exceptional. Pana la urma, nu-si doreste decat sa aiba ceea ce a avut PDSR pe vremea lui Ion Iliescu: adica absolut toate parghiile puterii. Mircea Geoana il acuza pe Traian Basescu ca vrea sa instaureze un regim de putere personala.
Dar Ion Iliescu ce facea pe vremea cand toate functiile in stat erau colorate in rosu? In logica politicii romanesti, este firesc ca democrat liberalii sa doreasca aceasta ultima pozitie cheie care le lipseste si este decisiva pentru activitatea Senatului si, uneori, chiar a Parlamentului in ansamblu.
Pe de alta parte, ne aflam din nou in mijlocul unui vid legislativ si a unei pacatoase lipse de proceduri. Articolele din regulamentul Senatului declarate neconstitutionale nu pot fi folosite, dar nici n-au fost inlocuite. Nimeni nu-l poate obliga pe Mircea Geoana sa supuna la vot ceea ce nu vrea, dar nici majoritatea nu poate fi obligata sa voteze o ordine de zi care nu contine ceea ce vrea ea.
Nu este primul blocaj grav din politica romaneasca cauzat de prevederi incomplete, contradictorii sau aberante. Doar ca de aceasta data el ar putea excede competentele pompierului de serviciu, adica ale Curtii Constitutionale. Astfel de situatii se inscriu si ele perfect in aceeasi logica a politicii romanesti, care nici
