Fiu de tâmplar, neurochirgul şi-a dorit să fie medic încă din copilărie, avându-l ca exemplu pe fiul preotului din sat. În ultimii 35 de ani a salvat nenumărate vieţi, scoţând din capul pacienţilor tumori cât portocala, bucăţi de lemn sau minereuri. În plus, are o colecţie de peste 80 de borcane, cu tumori de diverse forme şi mărimi.

Neurochirurgul Dumitru Mohan vorbeşte fără emoţii despre meseria sa, însă acest lucru nu înseamnă că nu pune suflet în fiecare intervenţie chirurgicală, făcând imposibilul posibil, pentru a-şi salva pacienţii. Îşi aduce aminte şi astăzi cazul unui pacient din Beiuş, care i-a ajuns pe masa de operaţie în urmă cu aproximativ 15 ani, cu capul secţionat pe un sfert, cu un disc abraziv. Neurochirurgul l-a operat de trei ori pe parcursul a şase luni şi recunoaşte că nici chiar el nu i-a acordat şanse de supravieţuire pacientului, atunci când l-a văzut pentru prima dată. „Nici eu nu am crezut că va supravieţui", spune sincer Dumitru Mohan, care deşi nu crede în minuni - decât cele de tip medical, consideră că, pe lângă profesionalismul chirurgului, este nevoie de „ceva în plus", pentru ca pacientul să poată fi recuperat.

De 35 de ani, de când a absolvit Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca, Dumitru Mohan a salvat mai multe vieţi decât îşi poate aduce aminte. Printre pacienţii săi se numără un copil de zece ani, din Bunteşti, căruia o bucată de lemn de 12 cm i-a penetrat scalpul, în vara anului trecut. „A fost o intervenţie delicată, jumătate din bucata respectivă de lemn fiind intrată în capul băiatului", îşi aminteşte Mohan. Neurochirurgul a păstrat aşchia de lemn în cabinetul său de la Spitalul Clinic Judeţean Oradea, alături de alte obiecte extrase din capetele pacienţilor săi. În plus, are o colecţie de peste 80 de borcane, cu tumori de diverse forme şi mărimi. „Cea mai mare este o tumoră bifrontală, de la o pacientă î