Un congres menit sa consolideze pozitiile premierului si ale partidului sau intr-o ecuatie politica fluida si complicata are toate sansele sa aiba efecte exact contrare Multi inclinau sa considere Congresul extraordinar al PNL un non-eveniment, mai ales dupa ce separarea apelor in disputele cu "platformistii" facea ca aceasta intreaga desfasurare de forte sa piarda orice miza reala. Pina la un punct, chiar asa a si fost. Calin Popescu Tariceanu a candidat singur la functia de presedinte si, cum era de asteptat, retorica anti-PLD a fost la loc de cinste. Chiar s-a exagerat din acest punct de vedere, semn ca liderii liberali sint in realitate ingrijorati, desi nu contenesc sa eticheteze drept "grupuscul" echipa care s-a alaturat initiativei lansate de tandemul Stoica - Stolojan. L-am citat aici pe Radu Cimpeanu, autorul unei sciziuni a partidului dupa ce, in calitate de presedinte, reusise, la alegerile din 1992, sa scoata PNL in afara Parlamentului.
Atacurile obsesive indreptate impotriva PLD sint, pina la urma, un semn de nervozitate si nu fac decit sa legitimeze public suplimentar viitoarea formatiune politica. Dupa cum nici atacurile la Traian Basescu nu sint prea folositoare penelistilor in plan electoral, dincolo de limitele nucleului dur al partidului. Numai ca atit premierul cit si ceilalti lideri PNL trebuiau sa livreze mesajele pe care sala le astepta. In contextul actual, intre altele si prin eforturile conjugate ale unor lideri radicali precum Ludovic Orban si Crin Antonescu, un bun penelist este prin definitie anti-Basescu, anti-PD si, evident, anti-Stolojan.
E drept ca premierul a facut eforturi pentru a separa lucrurile atunci cind e vorba de identificarea adversarilor. Tirul impotriva democratilor si chiar a presedintelui nu a fost nici pe departe pe masura atacurilor la adresa liderilor PLD. Si asta in ciuda scandalului prezumtivei notite t
