Asta e deviza lui Steliano Filip (18 ani), puştiul minune al lui Dinamo care îi are drept idoli pe "Briliant" şi pe Ionel Dănciulescu
- Steliano, cum ai ajuns la fotbal?
- Păi, de mic mi-a plăcut să bat mingea, aşa că de la cinci ani jucam prin faţa blocului, pe la şcoală. Cînd aveam şapte ani, Cristi Petcu m-a văzut în curtea şcolii la o miuţă şi m-a chemat la LPS Banatul, aşa am ajuns fotbalist.
- Din ce în ce mai rar se nasc fotbalişti din curtea şcolii...
- Eu zic că acela care este pasionat joacă fotbal peste tot, chiar şi în sufragerie! La LPS Banatul am evoluat pînă în clasa a cincea ca fundaş stînga. Îmi plăcea la nebunie să bag alunecări şi să urc să dau goluri. Urcam mult şi uitam să mă mai întorc. Antrenorul a văzut că am veleităţi ofensive, aşa că m-a urcat în linia mediană, dar nu făceam nici acolo faza de apărare, aşa că am devenit atacant. Acum fac ambele faze, alerg peste tot, că altfel nu faci faţă în fotbalul mare.
"Mă aşteptam să mă pună să le car echipamentul!"
- La ce vîrstă ai cîştigat primii bani din fotbal?
- Aveam 14 ani şi jucam finala cu Steaua. Am cîştigat şi Victor Becali ne-a dat 3.500 de euro de echipă, mie mi-au revenit 200 de euro. Banii i-am dus acasă, la părinţi, iar ulterior mi-am cumpărat un telefon mobil.
- Cum a fost trecerea de la Liga a doua la Dinamo?
- Cînd am plecat de la LPS Banatul la Baia Mare, mi s-a părut greu, dar extrem de greu a fost cînd am ajuns la Dinamo şi am dat de fotbalişti adevăraţi. Nu credeam să mă adaptez atît de repede şi de bine cînd i-am văzut în vestiar pe Dănciulescu, Cătălin Munteanu, Alexe şi alţii, fotbalişti adevăraţi, cu experienţă. La început m-aş fi bucurat doar dacă mă lăsau să mă antrenez cu ei şi să merg să joc pentru echipa secundă.
- Dar ai ajuns să joci chiar în locul lui Alexe! Cum se comportă
