Încep să se contureze candidaturile. Bătălia va fi deosebit de strânsă şi cu implicaţii foarte ample deoarece, spre deosebire de situaţiile din trecut, alegerile europarlamentare din acest an vor duce, în opinia celor mai mulţi analişti politici de la Bruxelles, la schimbări importante în echilibrul tradiţional constituit de prezenţa marilor familii politice care au dominat până în acest moment scena politică a Uniunii Europene.

Rezultatul acestor alegeri va fi influenţat de schimbările de atitudine la nivelul opiniei publice, determinate de criza economică, dar şi de apariţia unui fenomen accentuat de neîncredere în capacitatea de a guverna a actualei clase politice. Drept urmare, este previzibilă intrarea în scenă a unor partide mici, cu mesaj eurosceptic şi chiar anti-european, ceea ce prefigurează chiar posibilitatea ca ele să poată forma o minoritate de blocaj la nivelul Parlamentului European, ceea ce ar face ca întreg procesul legislativ (ca şi raporturile între Parlament, Consiliu şi Comisie) să fie pus sub semnul unor mari incertitudini.

Răspunsul partidelor tradiţionale poate veni - şi aceasta începe să se producă în acest moment – prin formularea unor propuneri credibile pentru funcţia cheie a jocului european, cea de Preşedinte al Comisiei Europene. Cu atât mai importantă alegere cu cât, în culise, se vorbeşte de intenţia de a se prezenta Consiliului European o propunere de modificare a Tratatului prin care funcţia respectivă să fie contopită cu cea de Preşedinte al Consiliului UE, prin aceasta rezultând o poziţie europeană similară ca putere şi influenţă cu cea a Preşedintelui SUA. Dar, repet, nu este decât o idee vehiculată pe culoarele puterii.

Este previzibilă intrarea în scenă a unor partide mici, cu mesaj eurosceptic şi chiar anti-european, ceea ce prefigurează chiar posibilitatea ca ele să poată forma o minoritate de blocaj la niv