A existat moda tandemurilor, a aliantelor, a algoritmului. Dupa 26 noiembrie 2001, in politica romaneasca au aparut germenii unei noi mode: cea a fuzionarilor. Pentru prima data, tot mai multi lideri de partide au inteles ca vremea formatiunilor politice pitice, care, cu putin noroc, puteau trece de vechiul prag electoral de 3%, a devenit amintire.
Tocmai de aceea, deja, unele partide firave incearca acum sa gaseasca o umbrela politica sub care sa se aciuieze in perspectiva luptelor electorale; apoi, incet-incet, sa se "implementeze" in corpul formatiunii-gazda.
Atat Alianta Nationala, a lui Virgil Magureanu, cat si Alianta pentru Romania (Teodor Melescanu), ba chiar si Partidul Moldovenilor, uimitoarea creatie a primarului Iesilor, Constantin Simirad, tatoneaza terenul in vederea alipirii de un partid mai acatarii. In prezent, preferintele celor de mai sus se indreapta spre Partidul Democrat, probabil pentru ca PD este partid parlamentar, iar democratul Traian Basescu reprezinta una dintre personalitatile cele mai in voga ale momentului. Si, lucru important, Basescu face parte din opozitie, nu din actuala Putere. Deci, se pune de-o alternativa.
Paradoxal, in cadrul acestui adevarat proces de roire politica, ex-Partidul Unitatii Nationale Romane face o figura aparte. In timp ce partidele mici doresc sa fuzioneze, PUNR vrea sa se "dez-fuzioneze". Alianta Nationala (PUNR-PNR) a murit, iar vechii peuneristi, care se dizolvasera, prin iunie 2000, in AN, au iesit la suprafata, cautand sa reinfiinteze fostul partid de esenta transilvana.
Pentru ca demersul juridic in vederea reconstituirii Partidului Unitatii Nationale Romane este destul de lung, abia peste vreo cateva luni formatiunea lui Valeriu Tabara isi va face reaparitia pe scena politica romaneasca. Pana atunci, indicatiile centrului sunt clare. Filialele din teritoriu isi vor relua a