Varietatea de reţete a gastronomiei Turciei - considerată secole de-a rândul a fi o „punte" (adeseori cu multe „vămi") între Orient şi Occident - vine în primul rând de la situarea sa geografică, între două lumi atât de diferite ca structură, ca psihologie, ca religie.
După o zi întreagă în care am încercat să adunăm cât s-a putut de mult din frumuseţile Turciei - monumente naturale, vestigii istorice şi oameni frumoşi: un amestec fermecător de imagini numai bune de surprins cu aparatul de fotografiat - ora cinei a bătut cu minunate, aromate promisiuni. Eram la Hotelul Amara Dolce Vita, la malul Mediteranei, nu departe de Kemer, la Tekirova, iar gazdă avea să ne fie Bahadîr Gerçek. „Celor care consideră că prin gastronomie poţi să cunoşti şi să cucereşti lumi noi le spun că bucătăria turcească este o astfel de lume de explorat!", avea să puncteze gazda noastră. O lume pe care, într-adevăr, am „explorat-o" timp de două-trei ceasuri, alternând felurile de mâncare (în porţii mici, de degustare) cu poveştile acestora ori cu zeci de informaţii interesante despre specificul culinar al Turciei şi chiar cu câteva demonstraţii de gătit. Pentru a înţelege mai bine „traseul culinar" pe care l-am parcurs, la finalul întâlnirii noastre, Bahadîr avea să ne deseneze chiar şi o hartă a gastronomiei ţării sale...
Moşteniri culinare
Gastronomia turcească - de ieri şi de azi - este puternic influenţată de condiţiile de relief ale ţării (care are şi munte, şi mare, şi zone fertile, şi întinse spaţii secetoase).
La toate acestea se adaugă complexa istorie a turcilor, migratori care au adus cu ei din stepele Asiei Centrale o serie de obiceiuri culinare care le grefează pe cele ale Orientului arab, ca şi pe cele ale Europei.
O cercetare istorică şi antropologică a gastronomiei turceşti ar scoate la iveală că reţetarul lor l-a