Execuţia (I)
...Flondor venise sumbru, încărcat de griji. M-a tras de o parte şi mi-a zis: – Ascultă aici, draghe!... Acu un ceas mi-a telefonat un prieten... om serios, toată încrederea... A fost ridicat Căpitanul. Tot de la el am aflat că au dispărut nicadorii şi steliştii. (Nicadorii erau asasinii lui I.G. Duca, steliştii... (ruptură de hârtie n.n.). Stelescu fusese membru fondator al Gărzii de fier. Acum, finanţat de Max Auşnit, Stelescu organizase o „spărtură“ în Gardă. La această „treabă“ ajutase şi Panait Istrate, proaspăt întors din URSS. Ciudată poveste.
– Tu ce zici? întreabă Flondor. – Ce să zic!... În fiecare clipă soseau musafiri de care trebuia să am grijă... Pe de altă parte, de la generalul Vârtejanu auzisem că se pregăteşte ceva. Cu Garda de fier. Că aşa nu mai merge, ar fi declarat Carol II... La sfatul generalului Cantacuzino, zis grănicerul, Codreanu a respins de trei ori avansurile palatului... Dar nu era nici locul şi nici momentul pentru asemenea explicaţii. Pe de altă parte cunoşteam perseverenţa bucovineamă a lui Flondor... Pocnesc din două degete spre Antohi: – Un scotch dublu pentru domnul baron – Şi pentru Dstră? întreabă mirat Antohi.
– Şi pentru mine răspund după o clipă de ezitare... Nu poate să-mi facă decât bine. Am un whisky Mc. Callum de doisprezece ani. Cu pinten! (Sticlele în adevăr nobile au la bază o protuberanţă de sticlă. Este pintenul lui Boonie, ultimul pretendent la tronul Scoţiei). Ciocnim şi bem. Simt cum mă străbate o căldură magică. Şi pe faţa atât de frumoasă a lui Neagoe văd cum piere negura cumplitelor aşteptări.
Dar hai să primim pe soţii Mery del Val! (de la delegaţia Spaniei). Mercedes, soţia diplomatului, îmi oferă un disc. E ultimul tube american. Îi dau drumul. Începe dansul. Mai sting din lumini. Din cheminée trei buturugi uriaşe aruncă o
