Pensionara a învăţat arta de la colegele ei de serviciu. Din clipa în care a pus mâna pe ac, nu a trecut o zi fără să lucreze la un goblen.

Teodora îşi aduce aminte că a furat „meseria“ în urmă cu 15 ani, de la colegele de birou. Le-a văzut cum petrec minute în şir în faţa goblenurilor şi a vrut să înveţe şi ea.

„Din prima clipă când am pus mâna pe ac şi am cusut şi eu, imediat mi-a intrat în sânge. Mă pricepeam aşa de bine, ca şi când coseam goblenuri de ani de zile“, îşi aduce aminte Teodora.

Lucrul cu acul nu era ceva nou pentru ea deoarece era deja expertă în confecţionat mileuri. „Am croşetat chiar şi o faţă de masă. Mi-a fost uşoară trecerea către aceste mici «tablouri». Secretul stă în migală“, precizează Teodora.

Coase zilnic la goblen

Primul goblen realizat cu mâinile ei reprezenta o fată cu pălărie. „Era o lucrare relativ mică, care mi-a fost foarte dragă şi pe care am făcut-o cadou uneia dintre fiicele mele. Mi-a ieşit atât de bine, de parcă coseam dintotdeauna“, a completat artista. Chiar dacă de-a lungul timpului a întâmpinat numeroase greutăţi în viaţa de zi cu zi, Teodora n-a renunţat niciodată la pasiunea ei.

„Îmi fac timp şi o jumătate de oră pe zi să cos. Lucrez cu punct mic, e foarte migălos, durează şi trei luni să duc la bun sfârşit o lucrare. Dar nu mă simt bine dacă nu cos într-o zi, indiferent care sunt problemele mele“, a mai adăugat ea. Dacă acum găseşte în magazin tot ce are nevoie pentru a lucra un goblen, în urmă cu câtiva ani, ea realiza singură schiţele desenelor. „Lucram singură pe hârtie milimetrică schiţa unui goblen inspirat dintr-o fotografie. Era greu, însă făceam schimb de idei cu colegele mele şi ne uşuram munca. Acum găşeşti tot ce vrei pe piaţă, deşi materia primă e cam scumpă“, a mai zis Teodora.

Seamănă cu fotografii

Până în prezent a