Vorbele răutăcioase ale unor colegi de-ai săi îl necăjesc pe Alex, deşi el încearcă să rămână vioi şi încrezător Alexandru este un copil curios, cu ochi vioi şi minte ageră. Îi e suficient să vadă o imagine sau să audă o informaţie care îl interesează, că a şi memorat-o. Băiatul s-a născut la 7 luni. “A avut două kilograme. Era micuţ. Dar, după o săptămână de stat în maternitate, am ajuns acasă. Nu se întrezărea nici un fel de problemă. A fost bine”, povesteşte mama lui Alexandru, Lavinia Neagu. Abia după un an şi jumătate, femeia, asistent medical la secţia de Ortopedie, a constatat cum în spatele copilului, între omoplaţi, pe partea dreaptă, paralel cu coloana vertebrală, se formase o umflătură. Copilul nu lua mai deloc în greutate.
Tot ce se chinuia să mănânce într-o jumătate de oră vomita în câteva secunde. “Era foarte slab, abia dacă se ţinea pe picioare, deşi el începuse să meargă. Am mers de urgenţă cu el la Spitalul Grigore Alexandrescu din Capitală. Medicii i-au pus pe loc diagnosticul: scolioză congenitală dorso-lombară.” Şi i-au recomandat mamei să-i cumpere băiatului corset şi să meargă cu el la recuperare medicală. “De când am aflat, de ani întregi, facem kinetoterapie. Am umblat prin multe spitale, am fost şi la Bucureşti, şi în Slatina. Până la urmă am optat pentru spitalul de lângă locuinţa noastră, din Slatina. O lună facem naveta, zi de zi, la spital, iar în luna următoare lucrez eu cu el acasă”, spune mama lui Alexandru chinul prin care trece fiul ei care la sfârşitul acestei luni împlineşte 7 ani.
Copilul cu ochi albaştri adeseori se întristează. E de-ajuns ca un copil să se uite câş la cocoaşa care i s-a format în spate şi să-i spună cu răutate “piticanie”. De pe la începutul verii nu o mai slăbeşte pe mama lui cu întrebările: “Da’ de ce Dumnezeu mi-a dat această boală? Da’ de ce am rămas mic de înălţime?”. Mama îşi ascunde lacrim