Dupa cel de al doilea razboi mondial, Comisia Hutchins pentru Libertatea Presei (SUA) a formulat celebra doctrina a responsabilitatii sociale a presei. Libertatea presei se redefineste in interdependenta cu responsabilitatea ei sociala, iar marele paradox al teoriei democratice - libertatea nu poate fi niciodata absoluta, cenzura nu poate lipsi niciodata - aduce in discutie posibilitatea de a face diferenta dintre cenzura moderna si restrictie. Rolul eticii este luat in discutie.
William Ernst Hocking, membru al Comisiei Hutchins si profesor de filosofie la Harvard, rezuma intr-un eseu scris in 1947, in chiar perioada elaborarii doctrinei responsabilitatii sociale a presei, chinuitoarea problema: "Sunt toate gandurile demne de a fi protejate? Nu exista idei nepotrivite pentru a fi exprimate, idei demente, obscene, distructive? Oare toate ipotezele se situeaza la acelasi nivel, oricat de marsave sau de prostesti ar fi ele, pentru a fi acceptate cu o reverenta fiindca sunt avansate de un tampit de profesor? Este lipsa cenzurii o virtute atat de mare incat sa poata denunta orice tip de cenzura ca fiind lipsita de spiritul libertatii umane?". Doua dintre cazurile cu care se ilustreaza de regula problema cenzurii din punctul de vedere al unui grup care se simte direct amenintat de stereotipurile raspandite in mass-media sunt filmele Hoinareala, cu Al Pacino, si Basic Instinct, celebrul film care a facut-o cunoscuta pe tot mapamondul pe actrita Sharon Stone.
In primul caz, cel al turnarii filmului Cruising (Hoinareala), regizorul William Friedkin adusese o echipa de filmare in cartierul homosexualilor din Manhattan, pentru inregistrarea la locul faptei a unei omucideri sadomasochiste.
Al Pacino urma sa fie un politist sub acoperire pornit sa caute ucigasul. In timpul investigatiei, personajul lui Al Pacino incepe sa-si puna intrebari despre prop
