● Death Grips, The Money Store, Epic Records, 2012.
În martie anul trecut, videoclipul cacofonic al primului single lansat de un trio, anonim la vremea aceea, exploda pe YouTube-ul nostru cel de toate zilele. Inclasabila „Full Moon (Death Classic)“ era prologul perfect pentru ceea ce avea să urmeze la doar o lună după: mixtape-ul de debut al grupului Death Grips, din Sacramento, căruia între timp cineva îi rezolvase şi enigma identităţii componenţilor: Zach Hill (tobarul unei cunoscute trupe americane de math-rock, Hella), Andy Morin (keyboards) şi Stefan Burnett a.k.a. MC Ride. Ex-Military, producţia de care vorbeam mai sus, proiecta în muzica momentului o torpilă năucitoare. Sound-ul spastic, spart de tempourile, efectele şi sample-urile dadaiste şi de intervenţiile războinice ale MC-ului, nu semăna cu nimic din ceea ce oferea tabloul muzicii din acel an, dincolo de scurtele şi eventual absurdele referinţe contemporane. Prestatoare de hip-hop sau de orice alt gen muzical, Death Grips săpa o nişă în care avea loc un singur exemplar.
DE ACELASI AUTOR Melodii, melodii Pop tabloid Amintiri din epoca de azi După douăzeci de aniLa un an după, trupa americană încă stă confortabil în ea, cu acest prim album oficial de studio numit The Money Store şi editat, Dumnezeule mare!, de Epic Records, casă de discuri deţinută de un major, Sony Music. Asta chiar dacă pe undeva sunetul muzicii trioului s-a mai rafinat şi, în destule locuri, conformat, fără a-i distruge, însă, potenţialul de a te surprinde la tot pasul. De la piesa de deschidere, „Get Got“, şi pînă la finalul albumului, noul disc al Death Grips e o experienţă care nu te scoate nici o secundă din mijlocul unui imaginar mosh-pit. Disonanţele şi ritmurile incomode ale lui Hill, riff-urile de sintetizator aduse din new wave-ul şi industrial-ul anilor ’80, başii subterani şi vocea guturală a lui Ride constr