De fiecare dată când vin în România e criză și scandal politic,  iar televiziunile – acelea care au toți invitații cu aceeași poziție, fie pro, fie anti – exacerbează tensiunile, deseori până la incitare. Aud des că principalul motiv pentru care trebuie să cadă Președintele este faptul că având majoritatea parlamentară, USL-ul o să fie la cuțite cu Președintele Băsescu în următorii 2 ani. Deci, pentru a restaura armonia, ar fi mai bine să aducem peste rând, un Președinte din aceeași formațiune politică cu formațiunea majoritară. Numai așa guvernul o să își facă treaba și tensiunile o să înceteze miraculos. În cazul acesta în SUA, țara unde locuiesc de mulți ani, ar trebui să se suspende președinții din 2 în doi ani!

Dar nu, în America mulți independenți preferă ca Președintele și coaliția parlamentară majoritară aflată la putere să fie din partide diferite, considerându-se că astfel sistemul de Checks and Balances funcționează mai bine. Conceptul de checks and balances la care au făcut referință atât Ambasadorul SUA la București cât și alte oficialități europene, a fost deseori tradus incorect cu sintagma relația dintre puteri, dar ideea de checks and balances înseamnă în traducere literală frâne și echilibru. Pe scurt, se referă la faptul că într-un stat de drept fiecare putere, Președintele, Justiția și Parlamentul trebuie să se țină reciproc în șah prin virtutea faptului că au agende diferite. De exemplu, în perioada când fostul Președinte Bush a avut majoritatea în congresul SUA s-au declanșat războaiele din Irak și Afganistan, plătite de SUA pe credit card (adică exclusiv pe datorie) și concomitent s-au redus taxele celor foarte bogați, distrugând-se în timp record surplusul creat de Clinton pe parcursul unei președenții care a avut de furcă deseori cu o majoritate parlamentară ostilă. Deci, când este vorba de menținerea direcției rezonabile a un