Draga Mihail,

…ase e, te inteleg intru totul : realitatea e uneori enervanta, faptele se incapataneaza de multe ori sa ne contrazica teoriile si socoteala de-acasa nu se potriveste intotdeauna cu cea din targ. Ce putem sa (mai si) facem ? Unii tragem adanc aer in piept, altii scapam vreun « spuma marilor » printre dinti, altii recitam mantre, pictam mandale, luam Prozac sau ne stingem supararea intr-o bere. Orice, numai sa nu inchidem ochii si, stransi tinandu-i, sa sustinem ca realitatea nu exista. Dar, din postura de crestini declarati, am invatat sa respectam realitatea, fie ca ne convine, fie ca nu. Recunoastem realitatea Invierii si a Inaltarii, dupa cum o recunoastem si pe cea a tintuirii pe Cruce. Coroana de spini n-a fost o metafora, sudoarea de sange asisderea. Stii asta, altiminteri n-ai fi scris un text atat de rafinat despre rostul sacrificiului in viata cetatii. Altiminteri n-ai fi facut deosebirea dintre « etica sperantei » si o « simpla etica a optimismului ».

http://mihailneamtu.ro/?p=4495#comments

Draga Mihail,

Nu as fi apelat la aceasta forma de comunicare publica daca ai fi binevoit sa-mi limpezesti unele nelamuriri care au de-a face tocmai cu aceasta pardalnica realitate ce ne sta, vorba lui Schopenhauer, precum o pietricica in bocancii ideologici. Ai scris pe blogul tau, in sustinerea tezei (teza cu care, de altfel, sunt intru totul de acord) conform careia « varianta soft a gandirii de stanga » « masluieste principiul crestin al sperantei », pentru ca « onestitatea » ii cere, totusi, oricarui om politic « sa nu promita o renastere in absenta sacrificului » :

Iată două declaraţii ale lui Barack Obama care ilustrează religia progresismului: „a light will shine through that window, a beam of light will come down upon you, you will experience an epiphany … and you will suddenly realize that you must go to the polls and