Liviu Floria, unul dintre românii implicaţi în situaţia din Algeria, a ţinut o conferinţă de presă, la Piteşti. Citeşte mai jos povestea terifiantă a omului, povestită chiar de el:
"Au intrat, focuri de armă, strigăte, urlete, toate metodele de intimidare. Auzeam ce strigă dar nu puteam să înţelegem, pentru că vorbeau în arabă. Era destul de clar că veniseră să ia ostatici. Au intrat în facilitate, au intrat într-un birou al personalului de conducere unde erau patru norvegieni. I-au scos din birouri, i-au întins la pământ pe hol şi în momentul ăla noi încă nu procesam informaţia, credeam ca este o simulare, dar când i-am văzut întinşi pe jos, ne-am blocat", a declarat Floria.
"Un coleg care înţelegea araba ne-a confirmat că sunt atacatori, sunt terorişti şi au venit pentru ostatici. Am fugit la mine în birou, ne-am ascuns, am închis luminile, tot. În jurul nostru am auzit ţipete, urlete, din nou, scotoceli. După 15-20 de minute au încercat să intre şi peste noi, dar din fericire uşa a ţinut şi ei au continuat să caute prin clădire", a continuat românul.
"Erau mai multe module de birouri, au ieşit de la noi, s-au dus în alte module, au luat alţi ostatici, un englez şi un american şi i-au urcat în maşini. Auzeam maşini plecând în trombă. A fost o perioadă de 20 de minute de acalmie, dar dup-aia iar au început să se aude armele."
"Norocul nostru şi îi mulţumesc lui Dumnezeu, este că nu ne-am întâlnit cu ei pe drum. În mod normal perimetrul este păzit, oricine putea să vină în orice moment. Am avut noroc, timing-ul a fost bun. Trei minute au făcut diferenţa între viaţă şi moarte. În maşina mea am fost eu şi încă un coleg."
"Nu am fost ostatic, să ne înţelegem, nu am fost ostatic. Dacă eram ostatic probabil că nu mai stăteam de vorbă acum. Nu cred că au eliberat ostatici."
"Nu am crezut că voi scăpa din bir