In opinia mea, misoginia e refuzul frumosului. Misoginul inchide ochii si nu are curajul sa priveasca femeia, asa cum e, in toata stralucirea ei. El este, in felul sau, un timid. Caci nu exista femeie urita. Estetii s-au pus de acord: "E urita femeia care nu mai doreste sa fie frumoasa". Din pacate, aducem omagiu femeii si "eternului feminin" doar cind sintem indemnati de sarbatori (sau de vreun interes sentimental mai acut). In restul zilelor, pastram o cuvioasa tacere. Eu insumi ma supun acestei cutume, care vine de demult. Misoginia e veche si isi are originea, poate, la apostolul neamurilor, care in 1 Corinteni 11: 3-9 decreteaza nemilos: "Dar vreau sa stiti ca Hristos este Capul oricarui barbat; ca barbatul este capul femeii, si ca Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice barbat care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit isi necinsteste Capul sau. Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau prooroceste cu capul desvelit isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi rasa (in cap). Daca o femeie nu se invaleste, sa se tunda! Iar daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa ori rasa, sa se invaleasca. Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, pentru ca el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe cind femeia este slava barbatului. In adevar, nu barbatul a fost luat din femeie, ci femeia din barbat; si nu barbatul a fost facut pentru femeie, ci femeia pentru barbat". Acesta e un misoginism teologic, ca sa zic asa. Ecoul lui a fost imens si durabil. Mai ales, in Evul Mediu, cind intelepti si doctori foarte cumpatati au facut ipoteza incredibila ca femeia nu are suflet, pur si simplu, fiind o faptura mai degraba vegetala si perversa. Femeia ar fi minata de instinct si nu de ratiune. Misogini au fost si filosofii, indeosebi cind au ramas, pentru intreaga lor viata, holtei. Schopenhauer sau Nietzsche au repetat cu indirjire una din cele mai stupefiante (si