M-a zguduit asemanarea izbitoare intre o dictatura africana si o democratie europeana. Aparent, totul e schimbat, evoluat, indreptat, suntem lucizi, inteligenti, destoinici, dar in filosofia de viata si in raportarea om-putere nu s-a modificat nimic, nici genetic si nici politic. Am vazut recent un film: "Ultimul rege scotian". Departe de mine gandul sa va impartasesc implinirile sau neimplinirile mele cinefile, dar nu ma pot abtine sa nu vad o legatura trista intre dictatura generalului Amin, din anii â70, descrisa artistic in filmul amintit, si asa-numita noastra democratie. La noi, ce-i drept, nu mor sute de mii de oameni pe strada, fiindca nu se supun regimului aflat la putere, dar modul de a gandi al dictatorului african, din vremea copilariei mele, are mult prea multe si dezarmante legaturi in modul de a privi lucrurile al dictatorilor nostri democrati, cu fata umana, cum se mai spunea intr-o vreme.
Prima legatura: credinta oarba si deloc justificata ca, in numele simpatiei poporului, ai dreptul sa spui si sa faci orice. A doua: ruperea completa de realitate. Astfel de oameni, predispusi la paranoia politica, impun reguli care nu au nici o legatura cu logica, traditia, bunul-simt. Obliga astfel la dictatura nebunului pur⦠si al nebunului simt. Al treilea indiciu: acumularea de proprietati, bogatii, pe timpul mandatelor, fara temei legal si merit personal. Asigurarea familiilor si acolitilor, furnizarea unei prosperitati nemuncite si negandite⦠diferenta e ca, in Africa sau oriunde, dictatorii sfarseau in exil, ca generalul Amin, in Africa de Sud, unde a trait pana in 2003. Ai nostri raman loco si, dupa ce mai uita lumea ce au facut, revin in prim-planul vietii active si televizate, ca si cum ar fi salavatorii neintelesi si neprihaniti ai neamului. Si nu am terminat cu paralelismele. Aceeasi iubire pentru uniforma militara, servicii secrete, sec
