Datorită lui Snowden am aflat în sfârşit unde se află bastioanele luptei în favoarea drepturilor omului.

Pe 12 iulie 2013, de acum celebrul Edward Snowden organiza la Moscova prima sa conferinţă de presă după plecarea sa din Statele Unite (via Hong Kong). "Naţiuni ca Rusia, Venezuela, Bolivia, Nicaragua şi Ecuador au gratitudinea şi respectul meu pentru că sunt primele care se pronunţă împotriva violărilor drepturilor omului de către cei puternici. Refuzând să renunţe la principii în faţa intimidării ele au câştigat respectul întregii lumi. Intenţionez să călătoresc în fiecare dintre aceste ţări pentru a transmite personal mulţumirile mele atât acestor popoare cât şi liderilor lor ".

Admiratorii lui Snowden, care ideologic aparţin în cea mai mare parte cercurilor de stânga sau libertarienilor, văd în el un erou al bătăliei pentru apărarea drepturilor indivizilor împotriva abuzului guvernelor care, între altele, le invadează spaţiul privat derulând ample operaţiuni de supraveghere electronică. Cu alte cuvinte, ne-am afla în faţa unui act de curaj bazat pe înalte premize morale. Campionii acestei campanii s-au recrutat în special din spaţiul media (Glenn Greenwald, cel care l-a încurajat şi l-a ajutat pe Snowden este jurnalist la cotidianul londonez de stânga The Guardian,după cum şisăptămânalul Der Spiegel a acordat spaţii largi subiectului), dar evident, în funcţie de convingerile ideologice, dar şi de agenda electorală (cazul e cu predilecţie relevant în Germania unde în toamnă au loc alegeri parlamentare), şi din spaţiul politic.

Problema este că declaraţiile de mai sus nu fac decât să pulverizeze din start exact capitalul moral pe care Snowden îşi bazează demersul. Toate, absolut toate, ţările nominalizate de către el au probleme infinit mai serioase decât Statele Unite în materie de libertate de expresie şi de respectarea drepturilor omului. I