Duminica aceasta se citeste in biserici pilda bogatului caruia i-a rodit tarina. Voi reda integral aceasta pilda pentru a putea mai usor, apoi, deslusi actualitatea cuvintelor rostite de Domnul acum aproximativ doua milenii. Textul se gaseste la Evanghelia dupa Luca, in capitolul 12, cuprinzind versetele de la 16 la 21: "Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. Si el cugeta in sine, zicind: Ce voi face ca nu am unde sa adun roadele mele? Si a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele si mai mari le voi zidi si voi stringe acolo toate roadele mele si bunatatile mele; si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati strinse pentru multi ani; odihneste-te, maninca, bea, veseleste-te. Insa Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi? Asa se intimpla cu cel ce-si aduna comori pentru sine insusi si nu se imbogateste in Dumnezeu. " Intelesul pildei este unul extrem de accesibil tuturor. Ni se prezinta reactia "nebuneasca", in sensul de neinteleapta, a unui bogat care, coplesit de bogatia atitor roade, se pregateste pentru a se veseli "multi ani". Ca nu sint multi acesti ani vine sa ne invete Hristos, aratind ca nu va apuca sa vada nici macar ziua de miine si sa se bucure din roadele strinse. Asa stind lucrurile, vedem ca parabola ne priveste pe fiecare dintre noi, indiferent de starea materiala. Pentru ca marea vina a acelui bogat nu era faptul ca i-a rodit tarina, nici chiar aceea ca, in loc sa se gindeasca a ajuta pe cei nevoiasi din surplusul dobindit la recolta, se framinta cum sa-si mareasca hambarele pentru a ingramadi acolo recolta. Ci acest bogat se face vinovat de faptul ca se increde in sine atit de mult, incit sa-si inchipuie ca el poate decide cit sa traiasca pe pamint. Aici e miezul cel mai consistent al parabolei. De aceea este numit nebun, nu pentru lacomia si zgircenia sa,