Să ai o companie care furnizează pretutindeni în lume software pentru cercetătorii de aplicații medicale cu laser. Să locuiești într-o casă de vis, alături de o soție iubitoare, înconjurat de prieteni fideli. Și, într-o zi, de toate să se aleagă praful, fiindcă ai nimerit într-un vârtej de întâmplări năucitoare, cum nu ți-ai închipuit niciodată că pot să existe.

Așa ceva i se întâmplă magnatului Titus Cain, protagonistul romanului “Legile tăcerii” de David Lindsey. Eroul este supus unui șantaj ieșit din comun de către Cayetano Luquin Becerra, un șef al crimei organizate din America de Sud, de o cruzime feroce. Isprăvile lui sunt înmărmuritoare. De pildă, a obligat un tată să se uite cum soția și copiii lui au fost dezmembrați, părțile corpurilor lor fiiind amestecate și reasamblate în ipostaze sălbatice și suprarealiste. Un tip necruțător, cu o minte bolnavă, însă și organizat, abil, specializat în răpiri și în alte operațiuni violente.

După ce l-a observat cu atenție timp de câteva luni și i-a aflat stilul de viață, Becerra îl târăște pe Cain într-un joc macabru, periculos și secret. Pentru a scăpa din plasa de păianjen țesută în jurul său, șeful de companie trebuie să livreze 64 de milioane de dolari în conturile unor firme de care n-a auzit niciodată, totul sub acoperirea unor tranzacții perfect legale, imposibil de suspectat. În caz contrar, cei din jurul lui vor muri – membri ai familiei, prieteni, colegi, cunoștințe. Lui nu i se va clinti nici un fir de păr, fiind condamnat să poarte în suflet povara dispariției unor nevinovați. Prin urmare, situația nu seamănă cu o luare de ostatici, când se pretinde o sumă și are loc o negociere. Eroul este liber și trebuie doar să respecte instrucțiunile care i se transmit de către cel aflat la cârma jocului.

Desigur, la început Titus Cain trece prin momente de disperare neagră. N-are cum să apeleze l