Episodul 4 din Cele zece porunci. Orice lucru la timpul său. A patra dimensiune a ortopediei pediatrice este timpul. Există un timp dedicat pentru toate, nici prea devreme, nici prea târziu. Toată măiestria este să surprinzi timpul şi să te avânţi pe creasta valului său.

Aş vrea să fac o paranteză aici vis a vis de comentariile primite la postările precedentului text. Tot ce vreau este să arăt că TREBUIE să gândim altfel. Nu mai putem fi prizonierii unei judecăţi rudimentare şi să operăm copii după concepte din secolul trecut ştiind că maturitate deplină a pacienţilor noştri va fi la jumătatea secolului 21.

Semnalul de alarmă este că dacă continuăm aşa vom mutila destine şi ne vom trezi ca într-un celebru videoclip a lui Michael Jackson cu o armată de zombie în urma noastră, târându-şi descompus existenţa.

Gândirea medicală trebuie să se schimbe să fie flexibilă, să fie logică şi de bun simţ. Cred că ne lipseşte acea simplitate pragmatică a gândirii.

Am asistat zilele trecute la o prezentare de caz a rezidenţilor. Impecabilă teoretic, o adevarată ˝masterpice˝. Soluţia propusă, iertată să îmi fie exprimarea, o adevărată ˝harceaparcectomie˝. În aceste condiţii viitorul nu sună bine.

Astăzi aş vrea să vorbesc despre piciorul copilului. Cred că nu există mai mult folclor în ceea ce priveşte o regiune anatomică a corpului precum este piciorul.

Se dau ghete, se dau talonete, să-l ţii încălţat, să-l ţii descălţat, să nu îl pui în premergător, ba să îl pui în premergător.

Eu am terminat Facultatea de Pediatrie şi am făcut intens puericultura, pediatrie, igiena copilului şi toate materiile legate de creşterea ştiinţifică a unui copil. În momentul în care am avut propriul meu copil şi se presupunea că ar fi trebuit să îl cresc aşa cum învăţasem, am realizat că este imposibil.

Copilul are prostul obicei să nu respecte manualul de