Poezia isi cauta noi modalitati de se intalni cu publicul. Probabil ca vremea cand astepta cuminte, incoporata cartii, pe rafturile librariilor sau in biblioteci a trecut. Sau poate nu, ramane de vazut. Cert e ca sunt tot mai dese manifestarile poetice neconventionale, ca tot mai des sunt folosite canale de comunicare directa cu publicul: festivaluri de poezie, recitari in spatii publice, contacte cu locuri si oameni aprioric refuzati altadata de autori (metrouri, puscarii etc.). In aceste spatii, poezia intra in conurenta cu multe alte forme de manifestare sociale, politice si nu poti evalua impactul decat prin interesul de moment. Chiar si asa, interesul este si el o suma de factori in care poezia este doar unul dintre ei.
Am vazut Festivalul de Poezie de la Iasi, am fost alaturi de alti colegi la lecturile din Penitenciarul Rahova, am participat la lecturile de poezie (si proza) de la Cafeneaua Muzeului Literaturii Romane, am strabatut Bucurestiul in Noaptea Muzeelor sau a Galeriilor, am citit in licee in cadrul programului "Sa ne cunoastem scriitorii", am dat ocol tarii cu Trenul Regal cu lecturi in gari. Am o imagine a prezentei scriitorului in spatiul public. Am simtit pulsul publicului, i-am cunoscut compozitia si i-am evaluat – atata cat s-a putut si m-am priceput – interesul si competenta. Ceea ce nu se poate cuantifica sunt consecintele, ecourile pozitive, schimbarile de mentalitate si perceptie ale publicului.
Sigur, au fost mii de oameni in garile prin care a trecut Trenul Regal. Sigur, au fost zeci de mii de bucuresteni prin muzee in noaptea cand acestea si-au deschis larg si gratuit portile. Sigur, rotonda Muzeului Literaturii Romane, in aceeasi noapte, a gemut de public la recitalul de poezie. La fel de sigur e ca a doua zi, a treia zi, pe tot parcursul anului, lucrurile au revenit, revin la normal: la muzee au venit aceiasi putin
