Specialistul în lupte libere a cucerit sute de medalii împreună cu elevii săi, după sute de ore de muncă şi concentrare.
A copilărit în satul Muncelul Mic, un loc uitat de lume, în Ţinutul Pădurenilor. Aici, trânta reprezenta cea mai la îndemână metodă prin care puştanii îşi dovedeau supremaţia. Aşa se face că, în copilărie, Doru Ailincăi a fost provocat de copii la sute de trânte. În timp, şi-a perfecţionat abilitatea de a lupta. Nu s-a gândit că peste ani va câştiga concursuri de lupte libere sau că va antrena campioni. „În 1979, aveam 12 ani şi păşeam prima dată într-o sală de lupte libere. Am fost impresionat de ce am văzut. Copii care se luptau şi cădeau pe saltea. Eu eram obişnuit să mă lupt şi să cad pe pământ. M-am înscris imediat şi am început antrenamentele”, îşi aminteşte Doru Ailincăi.
În mai puţin de un an, a cucerit titlul de campion judeţean. A urmat titlul de campion zonal şi locul patru la nivel naţional. În 1980 este legitimat la clubul Jiul Petrila. În 1986 era legitimat la seniori şi a reuşit să-şi adjudece două titluri de vicecampion naţional. Avea 19 ani când a fost chemat la clubul Steaua. „Nu m-au lăsat cei de la Jiul să plec. Aveam şi ceva probleme de sănătate care mă împiedicau să lupt la potenţialul maxim. Aşa că am rămas în judeţ”, spune Ailincăi.
Paznic cu rezultate de antrenor
În 1998, Doru s-a întors la Deva. „În Valea Jiului nu se mai putea face nimic. Epoca Miron Cosma în care clubul era sprijinit era încheiată. Am cerut ajutorul lui Matei Partenie, cel care conducea clubul de lupte de la Deva. A fost de acord să antrenez copiii, dar nu avea cum să mă angajeze antrenor. M-a angajat paznic la sală şi antrenam copii voluntar. În anul 2000, elevii cu care am lucrat au obţinut primele trei locuri la concursul naţional de lupte desfăşurat la Oradea. A fost punctul de la care, cu sprijinul lui
