Delegatia Permanenta a PNL s-a intrunit sambata, 24 februarie 2006, la Brasov pentru a lua o decizie in chestiunea fuziunii cu Partidul Democrat. S-a dat curs astfel hotararii luate de o alta reuniune a Delegatiei permanente a PNL - cea din 23 ianuarie 2006, de la Iasi. Se spunea in documentul dat publicitatii la vremea respectiva ca o decizie finala in chestiunea fuziunii va fi luata abia dupa ce organizatiile locale si filialele judetene ale partidului se vor pronunta in cadrul unor dezbateri democratice. Termen anuntat pentru decizia finala: 24 februarie 2006.
Cand a aparut Documentul reuniunii de la Iasi mai existau jurnalisti si politicieni increzatori in posibilitatea fuziunii. Decizia conducerii PNL avea un serios coeficient de justificare. Un moment crucial pentru viata unui partid precum fuziunea nu poate fi decis doar de niste lideri de la centru, oricat de inzestrati ar fi ei cu orizonturi de barbati de stat. Optimismul jurnalistilor si politicienilor era hranit si de declaratiile unor lideri de la centru, in frunte cu premierul, Calin Popescu Tariceanu. Acestea vedeau posibila fuziunea, chiar daca doar in anumite conditii. Lucru altminteri firesc. O fuziune presupune, in chip necesar, compromisuri majore si de o parte, si de alta.
Ar fi fost normal, in atari conditii, ca PD sa astepte linistit rezultatele consultarii din PNL. Declansand, la randu-i, o ampla dezbatere in organizatiile locale si in filialele judetene. Nu de alta, dar pozitia conducerii PNL era corecta. Un moment precum fuziunea nu poate fi impus de sus in jos in cadrul unui partid autentic democratic.
La 31 ianuarie 2006 vine insa lovitura de teatru. Intrunit in reuniune de rutina, Biroul Permanent al Partidului Democrat adopta o rezolutie prin care se cere PNL respectarea unui calendar riguros al fuziunii, dar mai ales a unor principii la care PD tine mortis. Nu trebuie s
