Dupa 23 de ore de calatorie, luni dimineata la ora noua am aterizat pe aeroportul international din Kathmandu. Chiar daca aeroportul poate sa fie socant pentru un european, avand in vedere marimea si serviciile de securitate, am coborat dornic sa ma apuc de munca atat de repede cat este posibil.
Insa primul meu briefing neoficial m-a readus repede cu picioarele pe pamant. Am aflat ca in ultimele doua saptamani au avut loc sase atentate numai in capitala. Iar la Nepalganj - in zona Terai, unde am cerut sa fiu trimis - politia n-a gasit alta metoda la o ciocnire violenta a doua partide decat sa traga in multime, omorand si un candidat.
Avertismente pentru observatori
Am fost avertizati sa nu ne apropiem de nici o adunare de oameni, avand in vedere ca toate miscarile electorale sunt posibile tinte. Tot in zona Terai patru organizatii armate au declarat un fel de boicot al alegerilor. In conceptia lor, oricine se duce la scoala, isi deschide magazinul, sau pur si simplu iese pe strada este un spargator al boicotului si va fi pedepsit. In cazul fericit - doar cu o bataie zdravana.
Cea mai saraca tara din Asia de Sud
Oricat esti de pregatit sa te intalnesti cu realitatea, oricat de multe ori ai citit briefingurile, realitatea tot te socheaza. Nu este suficient sa citesti ca Nepalul este cea mai saraca tara din Asia de Sud. Trebuie sa vezi cu ochii tai.
Aceasta apasare a saraciei se simte din primul moment cand intri in contact cu tara. Oamenii sunt pasnici fata de straini si se ofera la orice pas sa faca diverse servicii pentru bani. La orice pas gasesti un nepalez dornic sa fie ghid, sa-ti vinda ceva, sa te duca undeva sau chiar oameni sfinti care se ofera sa-ti dea binecuvantarea lui Budha, in schimbul a catorva banuti. La orice cumparare se negocieaza, chiar si in cateva restaurante, transformand astfel o