Ca si Dumitru Sechelariu la Bacau, primarul Gheorghe Nichita poate asista neputincios la ingroparea propriei creatii, daca nu gaseste urgent un investitor serios pentru echipa de fotbal. Acum cinci-sase ani, o discutie in contradictoriu despre finantarea publica sau privata a unui club de fotbal era destul de spumoasa. Existau argumente pro si contra, ilustrate cu exemple, de fiecare parte. Exemplul cel mai elocvent in favoarea sustinerii de la buget a echipei era clubul din Bacau, care - paradoxal - a fost, la origine, una dintre primele grupari de fotbal cu finantare particulara din Romania post-decembrista. Omul de afaceri Dumitru Sechelariu a pus pe roate echipa de fotbal, a readus-o dupa doi ani in prima divizie, s-a ales primar pe valurile fotbalului, dupa care a anuntat ca echipa nu-i mai apartine lui, ci orasului. Numai ca afaceristul Sechelariu, devenit primar, n-a stat cu miinile in sin, ci a facut toate eforturile pentru a stringe fonduri private la echipa de fotbal. Una dintre metode a fost alaturi cu legea si cu bunul simt, "Seche" conditionind investitiile in Bacau de obolul adus echipei de fotbal, ba chiar gurile cele mai rele mai ziceau si de clubul de karting la care evolua cu succes odrasla Dorulet. Cert este ca experimentul a avut o buna perioada de succes, chiar daca fantasmagoria primarului (FCM Bacau in Liga Campionilor) nu s-a realizat. De citeva ori, intr-un fotbal dominat de triunghiul bucurestean SDR si de cooperativele aferente, formatia din Bacau a ajuns cea mai buna din provincie, de acolo provenind jucatori de inalt nivel, ca Goian si Lovin. Toate au fost bune ca piinea calda si frumoase ca primavara, pina cind... Pina cind Dumitru Sechelariu a pierdut Primaria Bacaului, fie datorita modului sau original de a sprijini echipa, fie datorita unei relaxari inertiale dupa un drum de succes, ori a unui pui de cult al personalitatii care incepu