Ne-am întâlnit cu ocazia unui interviu pentru numărul de ianuarie-februarie al revistei „FHM“ şi am profitat de ocazie pentru a-l ruga să răspundă şi la chestionar. A făcut-o cu promptitudine. Redau răspunsurile cu simpatia cuvenită unui muzician care poate să nu se ia foarte tare în serios. De aceea, poate, a adus şi zeflemeaua de calitate în showbiz-ul autohton.

De ce te temi cel mai tare?

Să nu-mi pierd memoria.

Care e prima ta amintire?

Din camera mea de copil, cu pat roşu şi pereţii îmbrăcaţi în tapet cu frunze, la marginea unei păduri.

Pe cine admiri cel mai mult şi de ce?

Pe cei care îşi împlinesc visele pe care le au de mici copii. Pentru că mă inspiră să mi-l trăiesc pe-al meu mereu şi fac lumea să meargă mai departe şi frumos.

Ce-ţi place la înfăţişarea ta?

Zâmbetul!

Care e cel mai preţios lucru pe care îl deţii?

Memoria!

Cine ar juca rolul tău într-un film?

Cineva care poate fi peltic ca mine.

Ce-ţi reproşezi cel mai des?

Că n-am stat mai mult cu mama când trăia.

Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră?

Scriitor. Fotograf. Sau jucător de tenis.

Cum ţi se spunea când erai mic?

Corneluş.

Care e cea mai mare realizare a ta?

Că îmi permit luxul de a trăi din ce-mi place cel mai mult pe lumea asta şi fac în aşa fel încât să fie din ce în ce mai mare şi mai memorabil.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată?

„Credeam că eşti arogant, dar nu eşti“.

Cum ai dori să-şi amintească posteritatea de tine?

Ca despre cel care a schimbat lumea în bine, doar prin cuvinte.

Articol publicat şi pe blogul p