În spectacolul montat de David Schwartz sunt şapte monologuri care conţin şapte puncte de vedere diferite despre 13-15 iunie 1990. Nu e o încercare de a face lumină în ceea ce priveşte acţiunile din acele zile, mai ales că punctele de vedere sunt contradictorii. Şi, la final, nici nu ies, aşa cum poate ar fi fost de aşteptat, Iliescu şi minerii într-o lumină proastă, iar cei din piaţă un fel de eroi. Din punctul acesta de vedere, e probabil textul cel mai nuanţat scris de Mihaela Michailov. Dincolo de punctul de vedere asupra evenimentelor, autoarea oferă şi noi perspective asupra personajelor. De pildă, rockerul Miron Cozma poate fi chiar simpatic, Paţurcă, ajuns din omul cu staţia de amplificare în unul din cei mai cunoscuţi oameni dintre cei care au participat la evenimente e chiar amuzant în încercările sale de a-şi proteja echipamentul. (E şi un fragment în care povesteşte cum a scris celebrul cântec „Mai bine mort decât comunist". Şi nu, n-are nimic eroic.) În plus, spectacolul aduce în discuţie şi un alt subiect despre care s-a vorbit prea puţin. În iunie '90, ura s-a îndreptat şi asupra rromilor, o parte din oamenii cu bâte făcând „dreptate" nu numai la Universitate, la sediul partidelor istorice sau la Casa Presei, ci şi în cartierul Ferentari sau în diferite „case de bişniţari".
„Capete înfierbântate" este o producţie independentă şi autofinanţată, care la începutul lui mai a fost prezentată într-o galerie de artă: Centrul pentru Introspecţie Vizuală. Acum el se va juca la Centrul Naţional al Dansului şi peste o săptămână în cadrul evenimentului „Street delivery", de pe Arthur Verona. Proiectul include, pe lângă spectacolul de teatru documentar, şi o arhivă de materiale foto, video şi o impresionantă selecţie de texte cu opinii despre evenimente. E, conform autorilor, „un proiect de cercetare şi performare a istoriei recente,
