Corupţie, lustraţie, genocid spiritual, despre toate acestea Gabriel Liiceanu vorbeşte cu încrâncenare. Recomandă însă şi soluţii de tipul "patriei mici".
Cu ocazia publicării volumului "Întâlnire cu un necunoscut", Gabriel Liiceanu a acordat un interviu "Evenimentului zilei", în care a vorbit despre modul analogic de lectură, despre dislocarea socială pe care o trăiesc politicienii cu ajutorul televiziunilor şi despre aruncarea în deriziune a tuturor formelor de guvernare. Filosoful a invocat şi necesitatea lustraţiei, în contextul în care, nepracticând-o la timp, România a importat corupţia pe toate planurile.
Cât despre posturile de televiziune, Gabriel Liiceanu declară că nu mai urmăreşte niciunul autohton deoarece "sunt tendenţioase, dezinformează sau cultivă în mod sistematic ura". Filosoful pune totodată punctul pe problemele sistemului educaţional din România, subliniind pericolul "ca spiritul noilor generaţii să rămână necultivat".
Despre noua sa carte, Liiceanu spune că prin intermediul ei îşi doreşte să comunice cu cât mai mulţi oameni. Nu uită să menţioneze dificultatea îmblânzirii cuvintelor şi faptul că "a face filosofie înseamnă să vezi sensuri acolo unde ceilalţi nu văd decât fapte".
EVZ: Vă menţineţi pe linia literaturii egotiste. Ce condiţii ale acestei specii îi conferă relevanţa?
Gabriel Liiceanu: Faptul că sfârşeşte prin a-l avea în vedere pe celălalt. Aparent, într-un jurnal, autorul vorbeşte despre el, dar de fapt cititorul citeşte textul în chip analogic, urmărind ecourile pe care spusele autorului le au în viaţa lui. Dacă n-am reuşit, în timp ce îmi citeaţi cartea, să vă fac să vă gândiţi la dumneavoastră, înseamnă că am scris o carte ratată. Acest paradox al literaturii confesive (cartea despre mine e în fond cartea despre tine) se explică prin aceea că noi suntem în mult mai mare măsură a