Urmăresc de ceva ani, cu mult interes profesional, construcția brandului Vladimir. Vladimirovici Putin. Pe care îl respect mult ca om de stat. Situat în ordinea admirației mele profesionale imediat după Tony B. Liar. O fac nu numai pentru că de câțiva ani nu am mai văzut un alt președinte de stat (care contează) care să facă acest lucru.
De când a fost ales, Barack Obama doar plimbă dintr-o mână în alta o recesiune și un război. Yes, he can.. Angela Merkel nu are cum să își imagineze că un președinte poate să facă și altceva în afară de a munci pe brânci pentru întreaga Europă și a lăsa istoria să consemneze asta. Într-o notă de subsol. Nicolas Sarkozy este prea derutat de consoarta Europei și aventurile unui finanțist la curtea regelui FMI ca să mai facă și altceva. Il Cavaliere Berlusconi este greu de convins că există ceva mai motivant în viață decât orgiile romane.
Hu Jintao este ocupat, de câțiva ani buni, să scrie în liniște manualele de istorie universală pentru preșcolarii din 2.061 (primul împărat al Americii a fost Confucius). Marea Britanie încă își caută pe la nunți un prim- ministru charismatic. Poate fi și mincinos. Iar ceilalți oricum nu prea contează pentru luminile rampei mondiale.
O construcție simplă, onestă, cu dimensiuni puține. Dar foarte puternice: masculinitate, calm, control, forță. Simplă. Dar mai ales una în armonie cu produsul. Coerență și planificare. Pe termen mediu și lung. Pentru domestici și pentru cei de peste mări. Încăpățânarea în comunicarea unei poziționări este, de mult mai multe ori decât am vrea să credem, cel mai important element al succesului într-o lume în care cele 15 minute de faimă ale lui Andy Warhol au devenit cele 15 secunde ale lui Twitter.
L-am văzut pe Vladimir Putin pilotând suhoaie, strigând ca Leonardo di Caprio de la prova unui spărgător de gheață atomic „I am the Premier and Pres
