La 72 de ani, împliniţi pe 25 mai, ex-preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, dincolo de unele nuanţe, voit umoristice, ale unora dintre declaraţiile sale, tot mai prudente, în ultima vreme, ştie că deşi din 10 alegători, patru ar vota acum pentru comunişti, el nu va mai reveni în jilţul numărul 1, din România răsăriteană.

Biografia europeanului Vladimir Voronin este marcată de drama ocupării samavolnice, de către trupele sovietice, a teritoriului Regatului României, cel dintre Prut şi Nistru.

Chiar dacă acum trece sub tăcere faptul că fiinţa care i-a dat viaţă, Palagheia Sârbu, era fata lui Isidor Sârbu, care a preferat să treacă Prutul, pentru a nu trăi sub regimul sovietic, Voronin ştie că datorează alinierea sa, la metodele şi principiile comuniste, părintelui vitreg, tatăl său adevărat murind la debutul ultimei conflagraţii mondiale.

1994 şi 2001 sunt anii de succes ai carierei sale politice.

În anul 1994 a devenit primul secretar al Partidului Comunist al Republicii Moldova, mândrindu-se şi azi cu faptul că, în Europa, a fost primul lider comunist ales democratic, în 2001, ca preşedinte, al landului dintre Prut şi Nistru, eveniment unicat după disoluţia Tratatului de la Varşovia.

Cu opt ani de conducere – de la 7 aprilie 2001, la 11 septembrie 2009 -, cu o mână de fier, a republicii ex-sovietice forţat etichetată Moldova, Voronin ştie că revenirea sa în vârful piramidei statale nu va mai fi posibilă.

În 2009 nu se aştepta la manifestaţiile tinerilor care au determinat, în cele din urmă, părăsirea fotoliului prezidenţial.

Acum, în 2013, este conştient că, în pofida certurilor între liderii fostei coaliţii guvernamentale şi cu toate declaraţiile lui Dmitri Rogozin, lider rus promovat lângă Putin, tocmai pentru a fi mai bine controlat, teritoriul dintre Prut şi Nistru, din punct de vedere geopolitic, nu este şi