Creşterea un copil cu autism nu este uşoarǎ şi provocǎrile care apar în anii adolescenţei sunt bine documentate. Dacǎ este sǎ ne referim la adolescenţa fetiţelor cu autism, nu trebuie sǎ uitǎm o serie de aspecte care ţin de particularitatea unui organism în schimbare. Nivelul de hormoni şi noile aşteptǎri sociale ale vârstei sunt obstacole peste care trec greu multe adolescente, pentru fetele cu autism, acestea pot fi mult mai intense. Pentru pǎrinţii fetelor cu autism, provocarea este şi ea foarte mare.
Deoarece autismul este o tulburare care afecteazǎ în primul rând bǎieţii (raportul este de o fetiţǎ la 4 bǎieţi), cele mai multe cercetǎri şi resursele sunt orientate spre bǎieţi . Fetele, însǎ, au aşteptǎri diferite - fizice şi sociale -, în anii adolescenței, iar pǎrinții se plâng cǎ existǎ puține resurse disponibile pentru a le ajuta.
Trebuie sǎ ţinem seama de faptul cǎ persoanele de sex feminin este de aşteptat sǎ fie, din punct de vedere social, cultivate, intuitive şi empatice. Totuşi, autismul este în primul rând o tulburare socialǎ, emoționalǎ, care afecteazǎ profund relațiile cu semenii şi comportamentul social. Pentru fete, ciocnirea dintre caracteristicile de comportament specifice autismului şi aşteptǎrile sociale poate fi deosebit de dificilǎ şi, de cele mai multe ori, aproape de netrecut, în anii adolescenței.
„De obicei, copiii cu autism sunt mai puțin conştienți de impactul comportamentului lor, ceea ce poate duce la erori fatale într-un teren minat social, cum este şcoala”, scria pe bloggul sǎu Rachel Northon, ziarist american şi mama unei fetiţe cu autism. „Adolescentele sunt adesea hiper-conştiente chiar şi de cel mai mic pas greşit, în societate”, spune ea, explicând cum, atunci când o adolescentǎ cu autism nu se conformeazǎ regulilor sociale ale grupului, celelalte fete (din clasǎ, din grup) o vor sancţiona şi ridiculiza, ostracizâ
