Ziua de 14 iulie are o semnificatie deosebita pentru francezi, dupa ce in 1789 populatia Parisului a luat cu asalt vechea fortareata a Bastiliei, devenita inchisoare regala si considerata un simbol al absolutismului.
Ca urmare a acestui eveniment, 14 iulie a devenit Ziua Frantei sau "Sarbatoarea Federatiei", asa cum a fost atunci numita, si a fost sarbatorita pentru prima data pe 14 iulie 1790, cand Franta a devenit, pentru scurta vreme, monarhie constitutionala. Acesta a reprezentat singurul moment dintr-o perioada de 90 de ani in care caderea Bastiliei a fost aminitita public.
Timp de aproape un secol, ziua de 14 iulie nu a fost luata in seama. A devenit cu adevarat sarbatoare nationala abia in 1880, sub a Treia Republica. La acea vreme, aceasta sarbatoare trebuia sa construiasca o noua imagine nationala, in jurul simbolului republican. Pe 21 mai 1880, Benjamin Raspail a propus un proiect de lege in urma caruia Republica Franceza urma sa adopte ca sarbatoare nationala ziua de 14 iulie. Legea, semnata de catre 64 de deputati, a fost votata in unanimitate de Adunarea Nationala pe 8 iunie si de Senat pe 29 iunie, fiind promulgata pe 6 iulie 1880.
In 1880, ministrul de Interne francez s-a asigurat ca aceasta zi va fi sarbatorita cu mare fast. O parada militara a avut loc pe hipodromul Longchamp, unde au fost prezenti 300.000 de spectatori. La parada a participat si presedintele Jules Grevy. Parada militara, inspirata de parada garzii federale din 1790, are loc si astazi de ziua nationala.
De-a lungul timpului, in ziua de 14 iulie se formase o traditie pentru presedintii tarii sa acorde gratieri colective detinutilor din penitenciare. In fiecare an, aproximativ 3.000 de persoane beneficiau de clementa sefilor statului. Tot in aceasta zi, cetatenilor de rand le erau anulate amenzile de parcare. Odata cu venirea la putere a
