În PDL nu există o "aripă reformistă". Acest mit, lansat şi cultivat de la Co­troceni, a fost pulverizat, sâmbătă, la Consiliul Naţional de Coordonare al partidului. "Evangheliştii" in­te­gri­tă­ţii au rămas doar trei: Preda şi Ma­covei. Să-l numărăm, totuşi, şi pe Sever Voinescu, deşi complicitatea sa la fraudarea Legii pensiilor i-a cam se­cătuit de vlagă discursul justiţiar…

În rest, marile conştiinţe atrase din societatea civilă pentru prime­ni­rea imaginii partidului au amuţit brusc. Traian Ungureanu şi-a dat seama că nu corupţia, ci lipsa de "tonus" este problema PDL. Teodor Baconschi a votat împotriva criterii­lor de integritate pe care anunţase pu­blic că le susţine fără rezerve. "In­telectualii lui Băsescu" s-au dovedit mai degrabă oportunişti, decât reformişti. Din toată tărăşenia, cel mai şi­fo­nat iese Emil Boc. Preşedintele teore­tic al PDL trâmbiţase ca pe un fapt îm­plinit adoptarea modificărilor sta­tu­tare marca Macovei. Partidul l-a lă­sat ruşinos în off-side. Prezentat in­sistent drept "cel mai bun premier postdecembrist", Boc a fost dovedit de proprii colegi drept o cantitate ne­gli­jabilă în politica românească. Un me­sager atât de insignifiant, încât "greii" PDL nici măcar nu-şi bat capul cu el.

Nu de orgoliul lui Boc, ci de su­pă­ra­rea lui Băsescu par să se teamă acum fruntaşii democrat-liberali. Fiindcă, pentru prima dată în ultimii şapte ani, un plan pritocit la Co­tro­ceni a fost refuzat ferm de partid. Mi­za reală nu este lupta cu co­rup­ţia, ci lupta pentru putere în PDL. La con­gre­sul din luna mai, voinţa lui Zeus ar putea să nu mai fie suficientă pentru desemnarea câştigătorilor.

Atunci se va decide dacă Traian Băsescu rămâne sau nu preşedintele de facto al partidului. Deocamdată, însă, nimeni nu îndrăzneşte să-l an­ta­gonizeze făţiş pe şeful statului. Nimeni nu i-a cerut să-şi asume res­pon­sabilitat