Romania este o destinatie low-cost pentru industrie pe baza agriculturii de subzistenta, care domina 90% din mediul rural. De ce? Sa luam cazul Dacia, unde in aceste zile este greva generala.
2.500 de angajati din cei 13.000 castiga 780 de lei pe luna. Majoritatea dintre acestia locuiesc in mediul rural, in comunele din jurul Pitestiului. Renault, Ford, Nokia si ceilalti mari investitori in industrie care vin aici in primul rand atrasi de forta de munca ieftina se bazeaza pe aceste bazine largi de semi-fermieri, semi-oraseni pentru care cele 200-300 de euro pe luna reprezinta bani.
Germanii din Bochum sau americanii din Detroit, state in care revolutia industriala s-a petrecut acum 200 de ani, nu vor intelege niciodata cum pot trai romanii cu a zecea parte din salariul lor pe luna, si cu atat mai putin daca vin aici si vad preturile din magazine.
Pentru taranul roman care vinde branza sau legume in piata, banii sunt mult mai "scumpi" decat pentru oricine altcineva. El are ce manca, ce bea, unde sta, dar nu are cu ce plati rechizitele si internetul copiilor, hainele si imbracamintea, ratele la frigider sau aragaz.
Romania are in acest moment 1 milion de ferme cu 1-2 vaci, deci 3-4 milioane de oameni mananca, partial, ceea ce produc, avand in vedere dimensiunea familiilor din mediul rural.
Acesta este un punct nevralgic al economiei, care ne deosebeste de tarile din jur intrate in UE. Pe masura ce productivitatea in agricultura va creste, presiunea pe salariile in industrie va fi si mai mare, asa incat vor fi cautate posturile cu valoare adaugata. Logan nu se va mai putea face in Romania cand vom avea o agricultura a fermelor mari. Trecerea de la agricultura de subzistenta si industria low-cost la servicii si industrie cu valoare adaugata mare va fi cea mai mare provocare pentru economie in urmatorii ani.
Odata intrata in Uniune
