Relatiile noastre cu Federatia Rusa sunt crispate din motive istorice bine cunoscute. Asemenea tuturor popoarelor subjugate de dictatura sovietica, romanii ar fi asteptat din partea Moscovei postcomuniste condamnarea nenumaratelor crime comise cu secera si ciocanul.
Imediat dupa colapsul sistemului, in 1991, autoritatile de la Kremlin au hotarat ca pomenirea victimelor sa fie facuta anual, la 30 octombrie, numai ca propria lor decizie nu a fost niciodata aplicata. Iata insa ca, la sapte decenii dupa masacrele din 1937, dl Vladimir Putin a facut un gest pe cat de neasteptat, pe atat de puternic. La 30 octombrie curent, el a omagiat memoria victimelor comunismului chiar la Butovo (fostul poligon de tir din preajma capitalei), unde au fost asasinate, in mai putin de un an, 20.765 de persoane: "dusmani ai poporului" de toate apartenentele socioprofesionale, de la preoti, savanti, studenti, artisti si militari pana la simpli kolhoznici. Cifra oficiala, pastrata in arhive, este vadit subestimata, pentru ca in acest loc dantesc par sa se fi amestecat cu tarana sute de mii de cadavre. La fata locului, patriarhul Alexei al II-lea a oficiat o slujba religioasa, multumindu-i presedintelui pentru prezenta lui pe "una dintre Golgotele Rusiei". Cu acelasi prilej, dl Putin a rostit un discurs care pare sa marcheze o radicala schimbare de politica interna si - data fiind ponderea Federatiei Ruse - internationala.
Seful statului rus a evocat mai ales marea purgatie stalinista din anii 1930-1950, amintind rapid cruzimile prealabile, printre care executarea de ostatici in timpul razboiului civil, anihilarea unor intregi clase sociale si a clerului, gulagul sau genocidul impotriva cazacilor. Ascultatorii respectivei alocutiuni - despre care scriu tocmai pentru ca n-am sesizat vreo reflectare a ei in presa romaneasca - au avut dreptul si la o analiza de fond a raului so
